www.deviantart.com |
Scotocesc timpul de amintiri cu tine. Inca am in telefon numarul tau. Inca mai am fotografii si filmulete cu tine. Le privesc. Refac unele drumuri catre momentele petrecute alaturi de tine. Scotocesc timpul, nu pentru a te aduce inapoi, ci pentru a te simiti mai aproape de mine, pentru ca in spatiul unde te-ai dus, eu nu pot ajunge. Ai mers in spatiul in care sufletul tau poate dainui vesnic. Acolo nimic nu este efemer. Ireal pare acest timp in care sunetul scos de gura ta nu-mi mai poate atinge urechile, in care orice gluma de a ta indreptata catre mine o simteam ca o gluma intre baieti, in care doar noi radeam de cele mai multe ori, ba chiar iti raspundeam uneori la glumele tale. Cand eram mic stiu ca ma luai afara si imi povesteai despre vastitatea acestui spatiu, despre cat de mici si importanti suntem in acest imens univers plin de stele si galaxii. Imi placeau mult acele povesti despre noi. Imi placea ca imi povesteai despre constelatii si despre stelele ce le priveam in noptile de vara. Acum ma uit in sus stiind ca ai mers acolo departe, pe unde ti-ar fi placut sa calatoresti, printre acele stele, printre acele bucatele de lumina la care si mie imi place sa ma uit. Stiu ca esti acolo sus si stiu ca esti aici si cu mine mereu, prin tot ce ai lasat in urma. Iti multumesc ca ai trecut acest spatiu pe poteca timpului ce ti-a fost tie oferit si iti multumesc ca m-ai luat si pe mine in acele calatorii ori de cate ori ai putut. Totul a ajuns sa fie trecator. Toti suntem trecatori ca si timpul in acest spatiu ce ne contine vietile. Totul este intr-o clepsidra, in care nisipul se scurge lent dar sigur, fiecare graunte reprezentand a amintire de a noastra. Intr-un final totul este efemer.
Comentarii
Trimiteți un comentariu