About Things|Despre Lucruri

Imagine: arhivă proprie Ați mai auzit de acest nume. Mereu îl puneam la câte o creație de a mea. De azi am decis să ”închid”. De azi aceste cuvinte nu se vor mai scrie. ”Mai mult decât cuvinte” este a doua carte creată de  mine. Prima a fost intitulată ”Volumul Sentimetelor”, o carte de poezii, versuri scrise cu degetele sufletului.(articolul despre ea îl puteți găsi aici ). Noua carte nu conține poezii, ci este mai mult o poveste. De asemenea aceasta nu va fi publică, în sensul că nu va fi pusă în vânzare, deoarece nu acesta îi este scopul. Chiar dacă cel mai mult mi-am semnat poeziile sub numele acestei cărți, ele nu își au rolul principal în carte. Nu este vorba de drepturi de autor sau alte povești, dar cartea este aproape de final și conține exact doar ceea ce mi-am propus, nimic mai mult. Este o poveste ce marchează între porțile inimii și ale sufletului, o poveste ce înscrie punctele, dar care pierde trofeul. Probabil acest volum va fi în versiune online sau poate p

Imagine: www.deviantart.com ”Mă topesc în zori de zii, De când te-am văzut să știi, Mă topesc ușor, ușor, Și mai am puțin și mor. Ia-mă în palma ta acum De trăit, nu mai am cum. Dar vreau să simt, cum palma ta Îmi topește inima. Poți să mă pui și la rece Dar trupul tot o să-mi sece. Pierdut, apoi în albastrul ocean, Din privirea ce se oglindea în geam. Ia-mă acum, cât încă mai sunt, Așaza-mă pe obrazul tău blând, Ca să pot să ating ușor, Buzele tale, atunci când mor. Și ușor, ușor atras în jos Spre buzele tale, cu miros frumos. Îmi voi găsi sfârșitul tragic, În bucuria unui sărut magic.” Alex M.B. - ”Mai mult decât cuvinte”

Imagine: www.deviantart.com Cât aș putea să te aștept? Prea puțin, fiindcă ceea ce simt pentru tine este din ce în ce mai puternic și nu vreau să le păstrez numai pentru mine. Vreau să le afli și tu. Să le simți și tu, să mă lași să ți le ofer. Ce aș face pentru tine? În primul rând nu ți-aș promite nimic, nu pentru că nu-mi pasă și sunt delăsător. Pur și simplu nu vreau să-ți promit nimic, dar vreau și voi încerca tot ce-mi stă în putere, în mâini, în picioare și în suflet să te protejez ca pe ”ceva fragil”, voi încerca să nu te dezamăgesc, voi încerca ca fiecare lacrimă pe care ochii tăi o vor arunca, să fie una de fericire, iar în fața obstacolelor voi sta eu mereu înainte, iar cu ajutorul tău, ghidându-mă, vom trece împreună peste aceste obstacole. Cât aș rămâne lângă tine? Viața asta, ce a mai rămas din ea. Apoi când voi muri, tot lângă tine, rugându-L pe El să mă lase să stau tot cu tine, să nu te aștept acolo sus la EL, deoarece tu ești pentru min

Imagine: www.deviantart.com Se adaugă puțin din culoarea cerului albastru, apoi se lasă să se limpezească, să devină un albastru pur, un albastru clătit de lacrimi de fericire. Se curătă ușor, și prin atingeri plăpânde cu mâinile, se crează o formă a compoziției. După acești pași se culeg cât mai multe raze de soare și se adaugă în compoziție, pentru a da un zâmbet perfect, care să te încălzescă de fiecare dată când îl vezi. Pentru ca compoziția să fie reușită se ia și se ține la piept, lângă tine, oferindu-i dragoste cât de multă. Pentru o atmosferă cât mai plăcută se mai presară/scutură din sita cerească a nopții, câte o stea. Atenție, că toate acestea trebui făcute din inimă, cu multă dragoste pentru ca aceasta să fie cât mai aromată și delicioasă și mai ales, să simtă că numai cu ingredientele oferite de tine poate crește atât de bine și aromată.

Imagine: www.deviantart.com       Poate că mă uit în zare, în zare spre tine, acolo unde ești, printre mulțimile de raze strălucitoare ale Soarelui, printre mulțimile de stele care mai de care pe cerul întunecat, sacrificându-se una câte una, într-un  spectacol de neuitat.       Tineri, să trăim amândoi, să ne iubim, dar ce ai spune dacă am îmbătrânii împreună? Ce ai spune dacă și peste 50 de ani jucăm același joc al iubirii, ce ai spune dacă și atunci când ne vom trezi dimineața și ne vom privi în ochi, să ne îndrăgostim cum am facut-o când ne-am cunoscut prima oară? Ce ai spune dacă ar fi fiecare zi așa?       Ce ai spune dacă atunci când vom face o greșală, în loc să ne certăm sau să începem cu discuții care nu-și au rostul, să ne așezăm pe o băncuță amândoi și să începem să râdem ca ”niște nebuni”, fiindcă noi știm că ne iubim și nimic nu ne desparte, nici un obstacol?        Cum ar fi ca în zilele sau serile în care te vei simți singură, din cauza anumitor dificultăți,