Imagine: www.deviantart.com Am întâlnit-o într-o zi când am venit la facultate, acum patru ani. Eram un boboc cam timid pe atunci. Multă lume nouă pentru mine, ca de altfel, un nou început. Însă mi-am împărtășit repede prietenia unor oameni minunați, care au urmat să-mi fie colegi și mai ales cei mai buni prieteni. În prima săptămână s-a așezat lângă mine. Am privit-o și apoi privirea mi-a alunecat ușor în jos. În momentele acelea nu am știut ce se întâmplă cu mine. Nu-mi puteam simți bătăile inimii, eram în cădere liberă deși simțeam că zbor către cer. Eram pierdut, nu m-am putut concetra o vreme din momentul acela, nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic deși totul era atât de clar. Devenisem un străin chiar și pentru mine. Nu reușam să mă recunosc și în ciuda faptului acesta mă simțeam excelent. Deși vroiam să vorbesc cu ea, nu reușam, dacă mă apropiam de ea îmi pierdeam cuvintele și respirația. Nu mă puteam gândi la ea ca la un om normal, pentru că, cu siguranță mi-ar
O lume vazuta prin doi ochi, aratata unei lumi intregi si inspirata de un singur suflet